- cheresteá
- s. f., art. cheresteáua, g.-d. art. cherestélei; pl. cherestéle
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
cherestea — CHERESTEÁ, (2) cherestele, s.f. 1. (Cu sens colectiv) Material lemnos, cu cel puţin două feţe plane şi paralele, rezultat din tăierea buştenilor la gater şi întrebuinţat de obicei în construcţie. 2. fig. (fam.) Construcţie fizică solidă a unei… … Dicționar Român
cherestegerie — CHERESTEGERÍE, cherestegerii, s.f. (Rar) Depozit de cherestea; comerţ cu cherestea. [var.: cherestigiríe s.f.] – Cherestegiu + suf. ărie. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 cherestegeríe s. f., art. cherestegería, g. d. art.… … Dicționar Român
cherestegiu — CHERESTEGÍU, cherestegii, s.m. Negustor de cherestea; persoană care lucrează cherestea. [var.: chiristigíu s.m.] – Din tc. keresteci. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 cherestegíu s. m., art. cherestegíul; pl. cherestegíi … Dicționar Român
lemnărie — LEMNĂRÍE1, lemnării, s.f. 1. Cantitate, grămadă (mare) de lemne. 2. Material lemnos care intră într o construcţie. 3. (reg.) Magazie de lemne. – Lemn + suf. ărie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LEMNĂRÍE2, lemnării, s.f. 1.… … Dicționar Român
ПИЛОМАТЕРИАЛ — материал из древесины, получаемый путём продольной распиловки брёвен (Болгарский язык; Български) бичен дървен материал (Чешский язык; Čeština) řezivo (Немецкий язык; Deutsch) Schnittholz (Венгерский язык; Magyar) fűrészáru (Монгольский язык)… … Строительный словарь
bulz — BULZ, bulzi, s.m. 1. (pop.) Cocoloş. ♦ Cocoloş de mămăligă caldă în care s a pus brânză de oaie sau urdă. 2. (tehn.) Ansamblu de piese de cherestea obţinute prin debitarea unui buştean şi aşezate astfel încât să reconstituie trunchiul. [pl. şi:… … Dicționar Român
consumare — CONSUMÁRE1, consumări, s.f. Acţiunea de a consuma1 şi rezultatul ei; consumaţie. – v. consuma1. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 CONSUMÁRE2, consumări, s.f. Acţiunea de a (se) consuma2 şi rezultatul ei; sleire, epuizare; nimicire,… … Dicționar Român
debita — DEBITÁ1, debitez, vb. I. tranz. 1. A vinde marfă cu amănuntul. 2. A furniza o cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc. ♦ fig. A spune, a rosti ceva (neînsemnat, plictisitor); a recita, a declama. 3. A tăia un material în… … Dicționar Român
friză — FRÍZĂ1, frize, s.f. 1. (În arhitectura clasică) Parte componentă a antablamentului, cuprinsă între arhitravă şi cornişă, de obicei împodobită cu picturi, basoreliefuri, caneluri etc. ♦ Ornament în formă de bandă orizontală cu picturi sau… … Dicționar Român
lemn — LEMN, (2, 3) lemne s.n. 1. Ţesut conducător al unor plante superioare, alcătuit din trahee, parenchim şi fibre cu lignină, folosit ca material de construcţie, drept combustibil etc. ♢ expr. A fi de lemn (sau ca lemnul) = a nu simţi nimic, a fi… … Dicționar Român